Oameni şmecheri, iuţi şi descurcăreţi. Sunt acestea calităţi sau defecte?

Iuţi din fire, oltenii râd, în bancurile pe care le spun, de încetineala ardeleanului, de prostia şi de lenea moldoveanului.

“Oltean sunt, oltean îmi zice/Oltean sunt pe un’ m-oi duce/Sunt oltean de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ/M-a făcut mama isteţ, măi Leano!”, sunt versuri care spun multe despre autopercepţia olteanului. Olteanul crede despre sine că-i iute, şmecher şi descurcăreţ.

Elena Roată, profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional “Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, punctează: “Oltenii au un specific aparte, e foarte adevărat că sunt caracterizaţi de o iuţime, o agerime. De asemenea, se poate vorbi de o inteligenţă uşor speculativă, care, de foarte multe ori, este specifică mai ales oltenilor din judeţul Gorj, gorjenilor. Nu uitaţi că Tudor Arghezi spunea <> “.

Din bancurile făcute pe seama oltenilor de reprezentanţi ai celorlalte regiuni, reies, însă, şi alte trăsături, mai puţin măgulitoare: că-i iute, într-adevăr, dar că acţionează adesea, chiar înainte de-a gândi, că se vâră moţ, peste tot, să nu care cumva să se petreacă ceva în lipsa lui, că-i speculant şi profitor. A se vedea şi bancul: “De ce vor oltenii să aibă vaca precum girafa?

Să pască la vecini şi s-o mulgă ei”. “Mie îmi place foarte mult în Oltenia hotărârea cu care ei, foarte rapid, fac orice”, spune zâmbind Ioan Gyuri Pascu, ardelean de origine. “De multe ori, după aia ajung să gândească. Până să-şi ceară scuze, ţi-au şi dat o palmă! Aşa sunt ei: foarte iuţi la orice! Gândeşte-te numai la sârba olteanească…”