Ecaterina Teodoroiu (n. 14 ianuarie 1894, satul Vădeni, azi Târgu Jiu - d. 22 august 1917) supranumită şi „Eroina de la Jiu”, a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărăşeşti din timpul Primului Război Mondial.

Tudor Vladimirescu (1780 -1821) a fost conducatorul revolutiei de la 1821.
S-a nascut in satul Vladimiri(Gorj), dintr-o familie de mosneni. A invatat carte si limba greaca in casa boierului aroman Ionita Glogoveanu, din Craiova, care a facut din inteligentul si destoinicul baiat administrator de mosie si care l-a intrebuintat in afacerile de negot, mai ales la exportul de vite.
Tudor Vladimirescu si-a constituit o avere prin cumparare de pamant, facand comert pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrand in randurilepandurilor - armata cu obligatii semipermanente - si participa la razboiul ruso-turc din 1806 - 1812, recompensat de oficialitatile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a.
in 1806 a fost numit vataf de plai la Closani, adica administrator al unui district de munte, functie pe care o va detine pana in 1820. in perioada 14 iunie-26 decembrie1814 a efectuat o calatorie la Viena, in perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida mostenirea sotiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ionita Glogoveanu), decedata la Viena, si pentru a-i aduce in tara fetita.
Cunoscator al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut sa urmareasca problemele politice care se dezbateau in presa in capitala Imperiului Austriac. intors in tara la inceputul anului 1815, Tudor a aflat ca garnizoana otomana din Ada-Kaleh, care cutreierase judetele Mehedinti si Gorj, distrusese si gospodaria lui de laCerneti si ii luase toate bucatele.

Brancusi – Profesiunea de credinta

Am urmarit pe o perioada indelungata(din 1935 pana in 1937), dar cu mari intermitente,-ianuarie 1935 Paris, decembrie 1936 Paris, inceputul lui iulie 1937 Paris-procesul de create al operei capitale-Coloana infinita-a lui Brancusi, pt a trai, apoi cu intensitate alaturi de artist, toate cautarile acestuia, toate incercarile de conturare a capodoperei secondandu-l in sugust 1937, cand am locuit in aceeasi casa, zi de zi. Da, am lucrat cu Brancusi, asistandu-l, supus si cu veneratie, clipa de clipa. M-am framantat odata cu el, am impartasit cu el emotiile, cautarile dar si clipa ilumionata cand a atins ceea ce el credea ca este –si este!- solutia perfecta.
Dar, in afara de emotiile transmise de Brancusi, am trait intens si emotiile mele proprii. Am fost coplesit de marea raspundere ce apasa asupra mea , cand, dupa ce Brancusi a parasit Petrosanii si si tara la 2 septembrie 1937, pentru a nu reveni decat spre inceputul lui noiembrie acelasi an, m-am gasit singur responsabil de executia rapida si in bune conditii a Coloanei.
Este adevarat ca realizarea tehnica a Coloanei a fost o opera colectiva. Dar aceasta lucrare a avut la baza o conceptie tehnica- si aceasta conceptie imi apartine. I-am schitat-o lui Brancusi inca de la 7 ianuarie 1935, i-am conturat-o apoi si mai bine in 1936 si 1937, in linistea atelierului din Impasse Ronsin 11. Brancusi, care executase cu palmele sale coloana de lemn de 7,24 m inaltine de la Voulangis si o montase chiar el, a fost total de accord cu idea mea despre realizarea tehnica a Coloanei de la Targu-Jiu.
Despre constructorii Coloanei am scris spre sfarsitul anului 1965, dupa o munca de documentare la care am fost ajutat de cunoscuti si prieteni. Articolul, care nu putea depasi dimensiunile uzuale ale unui material de revista, a aparut la 18 februarie 1966 in “Contemporanul”. Scriu mai mult despe fostii mei colaboratoriintr-unul dintre capitolele cartii.

Dupa incheierea ultimei conflagratii mondiale, gene ralii armatei romane, impreuna cu ceilalti ofiteri si soldati, se intorceau de pe front raniti si vlaguiti, dar cu pieptul plin de decoratii. Se facuse pace, si sperantele lor erau deosebit de mari. Nu peste mult timp, au avut surpriza arestarilor in lant, incarcerati unul cate unul, invinuiti ca sunt criminali de razboi. In cadrul unor anchete dure, au fost acuzati ca au luptat contra fratelui sovietic, clasificati drept banditi, uzurpatori ai regimului de democratie populara, sabotori ce trebui pedepsiti cat mai aspru.

Laurii, care au stralucit pe fruntea lor in luptele crancene, desfasurate pe Campul de Onoare, au fost schimbati cu spinii durerii si ai nedreptatii. Era perioada cand patriotii anticomunisti si-au lasat tineretea sau viata in inchisorile politice.