Teritoriul actual al Gorjului a fost integrat Imperiului Roman înca dupa primul razboi dacic (102), aici construindu-se mai multe fortificatii,in care au stationat unitati militare romane(fapt care demonstreaza importanta strategica a acestei zone in cadrul provinciei romane Dacia).
La Polovragi, pe muntele Padeşu, au existat două fortificaţii geto-dacice datând din secolul I î. e. n, având funcţionalităţi şi modalităţi de construcţie diferite:
a) „Cetăţuia”, care slujea ca reşedinţă căpeteniei şi care reprezenta fortificaţia principală ;
b) „Cetatea de refugiu”, care adăpostea populaţia aşezării deschise ce se află la poalele înălţimii, la ieşirea Olteţului din chei.
De remarcat că la „Cetatea de refugiu” avem dovezi privind folosirea mortarului de var calcinat şi stins la locul de construcţie, procedeu care evidenţiază că dacii cunoşteau, ca şi romanii, folosirea varului în construcţii.
Tot aici s-a descoperit şi un fragment ceramic cu litere latine imprimate în pasta crudă, aducând reconfirmarea utilizării scrisului de către strămoşii noştri, înscriind Polovragiul drept cea de-a treia localitate din Dacia, după Grădiştea Muncelului (vechea Sarmizegetusa) şi Ocniţa, unde s-au făcut astfel de descoperiri.
În timpul ocupării (106 - 271 e. n. ), pe teritoriul actual al Gorjului trecea un drum roman care lega Drobeta-Turnu Severin de Sarmizegetusa, prin pasul Vâlcan. De-a lungul acestui drum s-au identificat mai multe castre (tabere militare întărite) la: Cătunele, Vîrţu (cca 16 km sud-est de Târgu-Jiu), Bumbeşti-Jiu (cca 16 km nord de Târgu-Jiu). La Bumbeşti-Jiu se văd şi astăzi ruinele castrului de piatră al cohortei I Aurelia Brittonum, reconstruit în anul 201, pe locul castrului mai vechi din pământ al cohortei a IV-a Cypria, care luase parte la războaiele daco-romane, din anii 101-106 e. n.
În imediata apropiere a castrului de la Bumbeşti-Jiu se găsesc şi urmele unor aşezări civile romane, unde prin săpături arheologice sistematice au fost dezvelite temeliile de construcţii cu plan foarte dezvoltat, ajungând până la 5-6 încăperi, cu drumuri pietruite printre ele. Unele clădiri erau dotate cu încălzire centrală, bazată pe hypocaust.
Băile de la Săcelu - atât de apreciate astăzi pentru efectul lor tămăduitor - erau cunoscute încă din timpul romanilor. Aici a fost descoperit un altar de piatră ridicat de un bolnav vindecat, Marcus Tiberius Marcianus, dedicat lui Aesculap şi Hygiei, zei ai medicinei şi farmacologiei.
Cu ocazia unor săpături efectuate pentru terasamentul liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari, în partea de sud-vest a oraşului Târgu-Jiu s-au descoperit un mozaic şi ceramică romană asemănătoare cu cele găsite în aşezarea civilă din apropierea castrului de la Bumbeşti-Jiu. Aceste mărturii, precum şi altele descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice organizate, fac dovada că şi la Târgu Jiu a existat o aşezare romană. Aici era o încrucişare de drumuri romane, iar Jiul nu stânjenea circulaţia pentru că avea un vad foarte accesibil. Dealtfel, numele de origine latină al fostului sat Vădeni, acum cartier nordic al oraşului, arată că acest loc a fost un vad de trecere (vadum).
Teritoriul judeţului Gorj a fost o parte a regiunii istorice Oltenia de Nord. Acest judeţ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea judeţul a fost o parte distinctă a formaţiunii politice condusă de Litovoi. Teritoriul pe care îl acoperă astăzi a fost numit judeţul Jaleş, în documente datând din 1385, când a fost sub conducerea lui Dan I şi din 1387, de-a lungul domniei lui Mircea cel Bătrân. Doar la sfârşitul secolului al XV-lea putem vorbi de Gorj ca judet
Târgu-Jiul este situat la intersecţia paralelei de 45o 02′ latitudine nordică cu meridianul de 23o longitudine estică, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. Aflată la aproximativ 18 km spre sud de lanţul carpatic, în depresiunea Târgu- Jiu-Câmpu Mare, la o altitudine de circa 195-210 m., localitatea are o desfăşurare majoră de la nord la sud pe o lungime de aproximativ 13 km şi una secundară, de aproape 10 km, de la est la vest. Oraşul este amplasat de o parte şi alta a Jiului - străvechiul Rhabon sau Arhabon, al cărui mal stâng în urmă cu multe secole era constituit de dealul Obrejiei (slava obrejie = ţărm, mal). Pe teritoriul său sunt amplasate şi cele 8 sate componente: Slobozia, Bârseşti, Polata, Ursaţi, Drăgoieni, Iezureni, Preajba Mare şi Romaneşti.
Vatră a unui străvechi sat dac, pe vremea romanilor (secolele II-III d.H.) este cunoscut atât ca mansiones - staţiune poştală, cât şi ca vicus - staţiune comercială. Această calitate de forum arhabonense, de piaţă/târg de lângă râu (jilu, jiu = râu, apă), va da naştere însăşi denumirii localităţii, pe care urmaşii - sub influenţa limbii slave - o vor traduce ad litteram prin Târgu-Jiului.
Toponimicul Jiu este menţionat întâia oară la 23 noiembrie 1406, într-o poruncă dată Mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân: “… mai vârtos şi jupân Brat să-i fie hotarnic, pentru că a fost şi acela judeţul Jiului”. Termenul Jiului denominează localitatea nu districtul, ştiut fiind faptul că încă de la 1385 pe aceste locuri era atestat judeţul Jaleş.
Întâia menţiune documentară a numelui de Târgu-Jiu se află în hrisovul voievodului Dan al II-lea, dat în Duminica Floriilor, la 24 martie 1426, prin care se întăresc mănăstirii Tismana toate daniile făcute acesteia de bunicul său Radu Negru: ,,Pe lângă acestea, a întărit Domnia Mea morile de la Târgul Jiului, pe care le-a făcut popa Agaton (urmaşul lui Nicodim - fondatorul mănăstirii, n.n.) cu munca fraţilor săi…”.
Cu atribute de localitate urbană, Târgu-Jiul apare într-un hrisov din 22 iunie 1597 al lui Mihai Viteazul: ,,Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail Voevod şi Domn a toată Ţara Românească fiul marelui şi prea bunului Pătraşcu Voevod, dă Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele lui Vâlsan din oraşul Târgu-Jiului…” Atestarea este târzie însă, existenţa lui ,,Brat judeţul” (cârmuitorul unui oraş în Ţara Românească până în secolul al XVI-lea) demonstrând că Târgu-Jiul era socotit oraş încă de la începutul secolului al XV-lea. De menţionat şi faptul că dintre toate oraşele Olteniei, singurul care păstrează dintotdeauna în denumire calitatea de târg (oraş) este capitala istorică a Gorjului.
Vreme de secole, localitatea a fost proprietate a puternicului neam al boierilor Buzeşti. Aflaţi în conflict cu domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1553, 1558-1559), aceştia pierd vremelnic moşia iar voievodul face ,,mai sus zis satul lor bazar…”. Informaţia certifică o dată în plus dimensiunea istorică a specificităţii Târgu-Jiului, bazar însemnând loc cu destinaţie comercială, piaţă, târg. Prin hrisovul datat 29 iunie 1604, Radu Vodă Şerban va întări însă fraţilor Buzeşti (Radu clucer şi Preda mare Ban) dreptul de stăpânire asupra locului: “… pentru că acest mai sus zis Târgu-Jiului a fost bătrân şi de moştenire sat de la părinţi, cinstiţilor dregători ai Domniei Mele mai sus zişi, de la moşi şi strămoşi şi au stăpânit părinţii lor acest mai sus zis sat care se zice acum Târgul-Jiului în vremea tuturor bătrânilor Domni…”.
Ruine ale unor puternice case boiereşti s-au aflat pe malul stâng al Şuşiţei, în cătunul Polata (slava polata = palat), în apropierea întinselor vii ale Buzeştilor de pe Dealul Târgului, locul fiind cunoscut din vechime sub denumirea de Bănie, dovadă în plus a deosebitei anverguri sociale şi istorice de care s-a bucurat această familie, dar şi întreg ţinutul Gorjului.
Pentru a fi fost dintr-un început - alături de Tismana, care, datorită străvechii mănăstiri, reprezenta indubitabil capitala religioasă a ţinutului - cea mai importantă localitate a zonei (sau cel puţin din momentul atestării ca unitate administrativ-teritorială a Judeţului Gorj/29 iulie 1497, hrisov al lui Radu cel Mare), oraşul apare ca şi scaun, reşedinţă sau capitală a zonei într-un zapis din 15 septembrie 1598, în care se specifică: “… s-au făcut acest zapisu în scaunu Mării Sale în Târgu-Jiului…”.
În secolul al XVIII-lea, dimensiunea de însemnat centru comercial este întărită, printre altele, şi de faptul că, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, Târgu-Jiul funcţiona şi ca punct vamal. Aici,,strângeau dregătorii domneşti mortasipia, vama târgului şi oluchacul pe vânzarea vitelor” către Transilvania.
Incendii teribile din prima jumatate a sec. XIX-lea distrug o bună parte a localităţii.
Posibil a fi fost dintr-un început - alături de Tismana, care, datorită străvechii mănăstiri, reprezenta indubitabil capitala religioasă a ţinutului - cea mai importantă localitate a zonei (sau cel puţin din momentul atestării ca unitate administrativ-teritorială a Judeţului Gorj/29 iulie 1497, hrisov al lui Radu cel Mare), oraşul apare ca şi scaun, reşedinţă sau capitală a zonei într-un zapis din 15 septembrie 1598, în care se specifică: “… s-au făcut acest zapisu în scaunu Mării Sale în Târgu-Jiului…”.
În secolul al XVIII-lea, dimensiunea de însemnat centru comercial este întărită, printre altele, şi de faptul că, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, Târgu-Jiul funcţiona şi ca punct vamal. Aici,,strângeau dregătorii domneşti mortasipia, vama târgului şi oluchacul pe vânzarea vitelor” către Transilvania.
Incendii teribile din prima jumatate a sec. XIX-lea distrug o bună parte a localităţii.
De pe aceste meleaguri se declanşează mişcarea de la 1821 care a reprezentat în istoria Principatelor Române sfârşitul vechiului regim feudal şi începutul epocii moderne. Acest proces de renaştere naţională în Principatele Române îl are în fruntea sa pe Tudor Vladimirescu, originar din Vladimir, care în ianuarie 1821, la Padeş, dă citire proclamaţiei către popor, un adevărat program al revoluţiei.
Evenimentele din anul 1848 vor cuprinde şi judeţul nostru, ,,Proclamaţia eliberatoare” fiind citită la Tg-Jiu, la 20 iunie 1848. Se remarcă activitatea, în cadrul guvernului provizoriu, a generalului Gheorghe Magheru şi Christian Tell, originari din Gorj, ce vor reprezenta judeţul în Adunarea Constituţională.
Treizeci de ani mai târziu, efective militare gorjene vor participa la războiul de independenţă. Se remarcă şarja escadronului III Gorj din regimentul 2 Călăraşi, în luptele de la Vidin în octombrie 1877. Sacrificiul ostaşilor gojeni în obţinerea independenţei, s-a ridicat la peste 241 morţi.
Locuitorii gorjeni, atât cei care luptau sub arme cât şi populaţia civilă, vor fi angrenaţi şi în desfăşurarea luptelor din primul război mondial. Se cunoaşte aportul regimentului 18 Gorj, ca şi al civililor din Tg-Jiu, la stoparea înaintării germane în toamna anului 1916.
Acum se va remarca şi cea care va deveni ,,Eroina de la Jiu”, Ecaterina Teodoroiu, distinsă în primăvara anului 1917 cu ,,Virtutea militară de război, clasa a II-a”. Ea a rămas în istorie ca „Eroina de la Jiu”.
În perioada interbelică, Gorjul va da scenei politice şi culturale româneşti, mai multe personalităţi dintre care se remarcă: Gheorghe Tătărescu, Grigore Iunian, aceştia acţionând constant pentru promovarea valorilor democraţiei, sau Constantin Brâncuşi (părintele sculpturii moderne) şi pictorul Iosif Keber care au adus o importantă contribuţie în arta plastică românească.
