Dupa revolutia de la 1848 scolile fiind inchise, in 1850 Barbu Stirbei a hotarat deschiderea lor la orase, iar in 1855, la sate.
Au fost insa scoli care au continuat sa fie inchise si dupa aceasta data. Profesorul D.C. Frumuseanu in 1864, ca revizor scolar in Gorj, a redeschis toate scolile satesti, reinfiintand mule altele.
Pentru instructia si educatia fetelor din ta-jiu in 1855, Const. Savoiu daruieste un local pentru scoala. Aceasta a fost prima scoala de fete din Tg-jiu.
Principele Bibescu Basarab-Brancoveanu, remarcand importanta faptei lui C. Savoiu, trece externatul de fete pe seama asezamintelor Brancovensesti, la 5 septembrie 1860, dandu-i-se o mai mare extindere prin primaria si elevelor din mediul rural.
Pe langa scoala de fete gratuita a Asezamintelor Brincovenesti, se mai afla si scoala care purta numele de “Institutul Savoiu”, pentru ca edificiul “este facut de domnul Constantin Savoiu si dat gratis orasului spre a tinea intransul scolar de fete iar nu altceva”.
Principele Brancoveanu, la cererea orasenilor, a hotarat ca Asezamintea sa dea acestuia “Institut” pe tot anul o subventie de 10.000 lei. Taxa anuala a unei eleve era de 28 lei. Elevele sunt primite “oricate vor veni”. La nevoie se vor construi si alte camere (In 1863 erau 25 eleve).
“Invatatura se face in limba franceza, germana si romana. La pian invata numai cate eleve voiesc petru care platesc dupa invoiala.”
Intretinerea si ingrijirea este ca “in fiecare internat.” Personalul institutului este compus din Adela Caiser - directoarea, Roza Baur - guvernanya, Fronsca (sic) Caiser - institutor de limble franceza si germana, Dimitrie Lazarescu - institutor de limba romana.
Intr-un raport din 1863 august 18, se arata ca limbile franceza si germana se vor preda in internat prin “invatatori” speciali si alesi chiar de natia careia limba vor fi chemati a o preda.
Profesorul Simion Brancoveanu si mai multi locuitori din Tg-jiu aduc la cunostinta Ministerului Instuctiunii Publice abuzurile si dezordinile de la internatul si externatul “Savoi” aflate sub directia Mariei Burzinscu (cehoslovaca), fapt care a dus la inlocuirea acesteia cu Alexandrina Moscuna. In 1878 Institutul de fete Savoiu se gaseste lipsit de mijloace materiale. Ajutorul dat de principele Brancoveanu era pentru fetele sarace de la tara. Din nefericire, insa, de aceste bunuri se bucurau fetele avute. Se cerea ca “scoala Savoiu” sa se transforme intr-o scoala centrala cu programa ca la stat. La 1 decembrie 1869, s-a deschis in Tg-jiu o “scoala reala” intretinuta de primarie. In anul 1872-1873 aceasta s-a transformat in scoala normala primara de invatatori si a durat pan ala 1886. La Scoala normala din Tg-jiu, intretinuta de judet, se aplica si practica agricultura, avand la dispozitie 5 pogoane de pamant. In Consiliul judetean se cerea ca fiecare scoala sateasca sa aiba pamant pentru experienta si practica agricola.
De asemenea, in sesiunea din 25 octombrie 1877, in Consiliul judetean se arata necesitattea infiintarii scoilor de meserii, caci lipsa de meseriasi se simtea in toata tara. Se cere spre a interveni la Minister, ca, deocamdata, sa se primeasca la scoala meserii din Bucuresti, “si doi baiesi din Gorj, ca in chipul acesta sa se intinda meseriile”
In anul 1890 s-a infiintat gimnaziu care din 1879 va purta numele lui T. Vladimirescu. Noul local s-a inaugurat in 1898, iar in 1899, s-a infiintat scoala profesionala de fete gradul I. La inaugurarea gimnaziului “Tudor Vladimirescu” arhitectul Toma Dobrescu a instituit “Fundatia T. Dobrescu” cu un fond de 300 de lei pentru scolarii saraci insa cu “purtare buna”. N.D. Milosescu, tipograf si liberar, a instituit “fundatia N.D. Milosescu”, dand cate 100 lei in fiecare an “cat timp va trai”. De asemenea, s-au intemeiat “Fundatiunea Toma Calinescu” - comercinat din Tg-jiu - dand iarasi cate 100 lei anual. In 1895 se infiinteaza Scoala de cantareti bisericesti, iar in 1900 sa infiintat Scoala ceramica din Tg-jiu. In anul 1902 s-a deschis scoala romano-germana a Societatii Unirea sub directia lui Stefan Bobancu.
La oras, in specia, se constata un real progres. Invatamantul satesc nu sa aflat in aceeasi situatie. Astfel, intr-o sedinta a Consiliului judetean din 15 octombrie 1877, Ion Barbovici, membru in acest consiliu, raporta ca “in scolile satesti dorm vitele satului”.
O piedica in dezvoltarea invatamantuli satesc venea inca de la autoritatilor comunale. Invatatorul P. Stefanescu din Poiana Seciuri, intru-un raport catre revizoratul scoalr din Gorj, se plangea de inactivitatea autoritatilor comunale in legatura cu scoala: “Indaratnicia autoritatilor comunale pot zice e la pogeul sau, deoarece nu poarta cel mai mic interes posibil pentru scoala, ocupandu-se numai de faptele meschine.” Frecventa era la bunul plac al parintilor, care nu intelegeau rostul scolii. Existau scoli care nu erau trecute in bugetul statului si, ca atare, invatatorii nu primeau leafa luni de zile si chiar ani. In august 1887 invatatorul Const. Popescu din comuna Vartop se plange regelui Carol I, ca de la 1 decembrie 1886 nu a primit nici un ban.
Dupa o statistica din 1899 a judetului Gorj, stiutorii de carte de peste 15 ani, barbati, erau 28%; nestiutori 72%; femei 1,1% stiutoare; 98,9% nestiutoare.
