Teritoriul actual al Gorjului a fost integrat Imperiului Roman înca dupa primul razboi dacic (102), aici construindu-se mai multe fortificatii,in care au stationat unitati militare romane(fapt care demonstreaza importanta strategica a acestei zone in cadrul provinciei romane Dacia).

La Polovragi, pe muntele Padeşu, au existat două fortificaţii geto-dacice datând din secolul I î. e. n, având funcţionalităţi şi modalităţi de construcţie diferite:

a) „Cetăţuia”, care slujea ca reşedinţă căpeteniei şi care reprezenta fortificaţia principală ;

b) „Cetatea de refugiu”, care adăpostea populaţia aşezării deschise ce se află la poalele înălţimii, la ieşirea Olteţului din chei.

De remarcat că la „Cetatea de refugiu” avem dovezi privind folosirea mortarului de var calcinat şi stins la locul de construcţie, procedeu care evidenţiază că dacii cunoşteau, ca şi romanii, folosirea varului în construcţii.

Dupa revolutia de la 1848 scolile fiind inchise, in 1850 Barbu Stirbei a hotarat deschiderea lor la orase, iar in 1855, la sate.
Au fost insa scoli care au continuat sa fie inchise si dupa aceasta data. Profesorul D.C. Frumuseanu in 1864, ca revizor scolar in Gorj, a redeschis toate scolile satesti, reinfiintand mule altele.
Pentru instructia si educatia fetelor din ta-jiu in 1855, Const. Savoiu daruieste un local pentru scoala. Aceasta a fost prima scoala de fete din Tg-jiu.
Principele Bibescu Basarab-Brancoveanu, remarcand importanta faptei lui C. Savoiu, trece externatul de fete pe seama asezamintelor Brancovensesti, la 5 septembrie 1860, dandu-i-se o mai mare extindere prin primaria si elevelor din mediul rural.
Pe langa scoala de fete gratuita a Asezamintelor Brincovenesti, se mai afla si scoala care purta numele de “Institutul Savoiu”, pentru ca edificiul “este facut de domnul Constantin Savoiu si dat gratis orasului spre a tinea intransul scolar de fete iar nu altceva”.

Gorjul este inca nestudiat in ceea ce se atinge de istoria sa antica, fie ante-romana, fie romana si foarte putin relative la istoria sa romana. Din epoca preistorica abia se afla cateva mentiuni sporadice pe ici pe colea.
Intre Schela si Arsuri se afla un frumos platou ce se numeste “Haraboru” pe care se vad pietre infipte in pamant si locuitorii le zic “Mormintii Haraborenilor”
Intr-un crisov din 7 Maiu 1636 Bucuresti, prin care Matei-Voda confirma lui Dabela din Grivi mai multe cumparaturi se mentioneaza mormintii de doua ori.
Acesti morminti sunt un monument dolmenic, vechi de cateva mii de ani din timpul perioadei de piatra lustruita si de bronz. El consista din mai multe siruri de petri infipte in pamant si randuite la egala distanta una de alta formand un dreptunghi regulat, care la randul lui inchide un sir de trei rotocoale concentrice de peatra de aceiasi marime ca cele din dreptunghiul exterior si tot la aceiasi adancime infipte in pamant. Sub aceste petri se gaseste de regula un strat subtire de cenusa amestecata cu harburi de oale si resturi de carbuni si obiecte de piatra.

Situate pe cursul superior al Jiului si intersectat de paralela 45, orasul Tg-Jiu este un important centru commercial ce face legatura intre orasele de la Dunare si cele de la Transilvania.orasul este semnalat prin sapaturile arheologice ca o asezare modesta datata inca din epoca daco-romana.
In evul mediu, la 23 noiembrie 1406, orasul este atestat pt prima data, intr-un document emis la Tismana de domnitorul Mircea cel Batran, cand acesta acorda unele privilegii manastirii. Printre boierii care il insoteau este mentionat si…Jupan Brata, sa-I fie hotarnic pt ca a fost acest sudat al Jiului. Tot in secolul al XV-lea, in anul1426, in timpul domniei lui Dan al II-lea, localitatea apare pt prima data in documente ca targ. Documentele de la inceputul sec al XVI-lea mentioneaza Targu-Jiul ca o asezare ce apartinea urmasilor boierului Tudor Neagu, conmsiderat descendent al unei familii domnesti.
Incepand cu anul 1426, si pana la jumatatea sec al XVI-lea, Targu-Jiu organiza periodic targ pt satele invecinate. Despre acest targ este consemnat in documentul din 30 iunie 1546, care arata ca “Dumitru, mare ban al Craiovei, daduse in mainile lu Arca 600 de slanini ca sa le vanda la Targu-Jiu, la hategani si la oamenii de la tara. Cu timpul in documente apar si mentiuni care indica o cristalizare a vietii orasenesti.
Orasul pomenit ca atare de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea tuturor orasenilor din orasul domniei mele de la Targu-Jiului este atestat si cu o organizare avand la conducerea treburilor orasenesti un judet si mai multi pargari.